Compararea dintre TENS (Stimulare Electrică Transcutanată a Nervurilor) și EMS (Stimulare Electrică a Musculilor), subliniind mecanismele, aplicațiile și implicațiile clinice ale acestora.
1. Definiții și obiective:
ZECI:
Definiție: TENS implică aplicarea de curenți electrici de joasă tensiune pe piele prin intermediul unor electrozi, în principal pentru gestionarea durerii.
Obiectiv: Scopul său principal este de a ameliora durerea acută și cronică prin stimularea nervilor senzoriali, modulând astfel percepția durerii și promovând eliberarea de opioide endogene.
Servicii medicale de urgență:
Definiție: EMS se referă la aplicarea de impulsuri electrice asupra grupurilor musculare, provocând contracții involuntare.
Obiectiv: Scopul principal este de a îmbunătăți funcția musculară, de a spori forța, de a preveni atrofia și de a promova recuperarea după accidentare sau intervenție chirurgicală.
2. Mecanisme de acțiune
ZECI:
Teoria controlului porții: TENS funcționează în principal sub teoria controlului porții, în care stimularea fibrelor mari A-beta inhibă transmiterea semnalelor de durere transportate de fibrele mici C către sistemul nervos central.
Eliberarea de endorfine: TENS de joasă frecvență (1-10 Hz) poate stimula eliberarea de endorfine și enkefaline, care se leagă de receptorii opioizi din creier, producând efecte analgezice.
Modificarea pragului durerii: Stimularea poate modifica pragurile de percepție a durerii, permițând persoanelor să experimenteze mai puțină durere.
Servicii medicale de urgență:
Activarea neuronului motor: EMS activează direct neuronii motori, ducând la recrutarea și contracția fibrelor musculare. Contracțiile pot fi voluntare sau involuntare, în funcție de parametrii setați.
Tipul de contracție musculară: EMS poate induce atât contracții izotonice (scurtarea fibrelor musculare), cât și contracții izometrice (tensiune musculară fără mișcare), în funcție de aplicație.
Creșterea fluxului sanguin și a recuperării: Contracțiile îmbunătățesc circulația locală, ceea ce poate ajuta la eliminarea deșeurilor metabolice și la furnizarea de nutrienți, promovând astfel recuperarea și repararea musculară.
3. Setări parametri
ZECI:
Frecvență: De obicei, variază de la 1 Hz la 150 Hz. Frecvențele mai joase (1-10 Hz) sunt eficiente pentru eliberarea endogenă de opioide, în timp ce frecvențele mai mari (80-100 Hz) pot oferi o ameliorare mai rapidă a durerii.
Durata impulsului: Variază de la 50 la 400 microsecunde; duratele impulsurilor mai mari pot stimula straturile tisulare mai profunde.
Modulație: Dispozitivele TENS au adesea setări pentru modularea impulsurilor pentru a preveni acomodarea, asigurând eficacitate continuă.
Servicii medicale de urgență:
Frecvență: În general, setată între 1 Hz și 100 Hz. Frecvențele între 20 Hz și 50 Hz sunt comune pentru antrenamentul muscular, în timp ce frecvențele mai mari pot induce oboseală rapidă.
Durata impulsului: De obicei, variază între 200 și 400 de microsecunde pentru a asigura activarea eficientă a fibrelor musculare.
Ciclu de funcționare: Dispozitivele EMS utilizează adesea cicluri de funcționare variabile pentru a optimiza fazele de contracție musculară și de recuperare (de exemplu, 10 secunde pornit, 15 secunde oprit).
4. Aplicații clinice
ZECI:
Gestionarea durerii: Utilizată pe scară largă pentru afecțiuni precum durerile lombare cronice, osteoartrita, durerea neuropatică și dismenoreea.
Durere postoperatorie: Poate fi utilizată pentru a reduce dependența de analgezicele farmacologice după procedurile chirurgicale.
Efecte fiziologice: Poate reduce tensiunea musculară, îmbunătăți mobilitatea și spori confortul general al pacientului.
Servicii medicale de urgență:
Reabilitare: Utilizată în kinetoterapie pentru pacienții care se recuperează după intervenții chirurgicale sau leziuni pentru a menține masa și funcția musculară.
Antrenament de forță: Folosit în medicina sportivă pentru a spori forța și rezistența sportivilor, adesea folosit împreună cu metodele tradiționale de antrenament.
Gestionarea spasticității: Poate ajuta la gestionarea spasticității în afecțiunile neurologice prin promovarea relaxării musculare și reducerea contracțiilor involuntare.
5. Plasarea și configurarea electrozilor
Plasarea electrozilor TENS:
Electrozii sunt plasați strategic peste sau în jurul zonelor dureroase, cu configurații care urmează adesea tiparele dermatomului sau punctele de declanșare pentru a optimiza ameliorarea durerii.
Plasarea electrozilor EMS:
Electrozii sunt poziționați peste anumite grupe musculare, asigurându-se că întreaga zonă abdominală a mușchiului este acoperită pentru a obține contracții eficiente.
6. Siguranță și contraindicații
Siguranța TENS:
În general, este sigur pentru majoritatea populațiilor; cu toate acestea, se recomandă prudență la persoanele cu anumite afecțiuni, cum ar fi stimulatoare cardiace, leziuni cutanate sau afecțiuni care afectează senzația.
Efectele adverse sunt de obicei minime, inclusiv iritații ale pielii sau disconfort la locurile de aplicare a electrozilor.
Siguranța EMS:
Deși în general sigure, EMS trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu tulburări neuromusculare, sarcină sau anumite afecțiuni cardiovasculare.
Riscurile includ dureri musculare, iritații ale pielii și, în cazuri rare, rabdomioliză, dacă este utilizată necorespunzător.
Concluzie:
În concluzie, TENS și EMS sunt modalități valoroase de electroterapie, fiecare cu mecanisme, aplicații și rezultate terapeutice distincte. TENS se concentrează în principal pe ameliorarea durerii prin stimularea nervilor senzoriali, în timp ce EMS este utilizat pentru activarea și reabilitarea musculară.
Data publicării: 06 dec. 2024
