Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) funcționează pe principiile modulării durerii atât prin mecanisme periferice, cât și centrale. Prin furnizarea de impulsuri electrice de joasă tensiune prin intermediul unor electrozi plasați pe piele, TENS activează fibrele A-beta mielinizate mari, care inhibă transmiterea semnalelor nociceptive prin cornul dorsal al măduvei spinării, un fenomen descris de teoria controlului porții.
În plus, TENS poate induce eliberarea de opioide endogene, cum ar fi endorfinele și enkefalinele, care atenuează și mai mult percepția durerii prin legarea la receptorii opioizi atât din sistemul nervos central, cât și din cel periferic. Efectele analgezice imediate se pot manifesta în decurs de 10 până la 30 de minute de la inițierea stimulării.
Cantitativ, studiile clinice au demonstrat că TENS poate duce la o reducere semnificativă statistic a scorurilor VAS, de obicei între 4 și 6 puncte, deși variațiile depind de pragurile individuale de durere, de afecțiunea specifică a durerii tratate, de plasarea electrozilor și de parametrii stimulării (de exemplu, frecvența și intensitatea). Unele studii sugerează că frecvențele mai mari (de exemplu, 80-100 Hz) pot fi mai eficiente pentru gestionarea durerii acute, în timp ce frecvențele mai mici (de exemplu, 1-10 Hz) pot oferi efecte de mai lungă durată.
Per ansamblu, TENS reprezintă o terapie adjuvantă neinvazivă în gestionarea durerii acute, oferind un raport beneficiu-risc favorabil, reducând în același timp dependența de intervențiile farmacologice.
Data publicării: 07 aprilie 2025
